Unii oameni sunt mai exuberanţi decât alţii. Sunt expresivi, vocali – genul ăla de persoane care ori te inundă cu bună dispoziţie ori îţi fură şi ultimul fir de energie. Alţi oameni sunt exact invers. Tăcuţi, liniştiţi, aparent tâmpi şi uneori consideraţi drept prezenţe plictisitoare. Sau, din contră, pot fi consideraţi misterioşi, fascinanţi. Dar, indiferent de categoriile prezentate mai sus, cel mai bine e să cunoşti omul, înainte de a-i pune o etichetă.
Vreau să vă zic despre oamenii care-şi pierd calitatea de a mai şi tăcea, că şi asta-i tot un fel de însuşire bună, dacă e aplicată cum trebuie. Nu-i întotdeauna ok să vomiţi tot ce-ţi trece prin minte. Şi gândurile trebuie să fie atent selectate înainte de a fi scoase pe gură, pentru o sănătate bună a reputaţiei. De obicei, acest vărsat de gânduri se scuză prin sinceritate, dar asta-i doar de faţadă. Nici sinceritatea nu-i veşnic avantajoasă. Deci, trebuie să ştii să te controlezi, să ştii când să taci, când să nu taci. Şi asta nu se perfecţioneză decât prin exerciţiu, care poate fi repetat, în cele mai triste cazuri, până în ultima zi a vieţii.
Mai supărător e când ştii să te controlezi, dar îţi pierzi capul în faţa reflexiei din oglindă. Sunt unii care-s atât de mândri de realizările profesionale (bravo lor!), încât ratează cu-n talent desăvârşit sfânta graniţă a vieţii personale. Spune-mi despre ceea ce faci tu, de câtă pasiune pui în ceea ce faci, dar nu-mi spune cu cine ţi-ai tras-o, cu cine te-ai certat sau pe cine nu agreezi. Sau, dacă vrei, spune-mi mie, eu pot să ţin secrete. De fapt, o să şi uit ce mi-ai spus în următoarea secundă, fiindcă nu mă interesează, nu-mi mai încarc de mult memoria cu astfel de tâmpenii. Dar, chiar şi aşa, e naşpa să-ţi expui toate relaţiile, pe toate gardurile.
E şi mai naşpa când te învârţi în tot felul de anturaje şi mereu cunoşti oameni noi, fiindcă ratezi şi aici, cu acelaşi talent desăvârşit, să-ţi menţii un anumit grad de respect în faţa altora. În sensul că, din dorinţa de a juca la două capete, uiţi cui/când ai spus ceva. Şi-i naşpa. Foarte. Adevărul tot o să iasă la suprafaţă în cele din urmă.
Aşa că revino-ţi, te rog. Coboară cu picioarele pe pâmântul de pe care ai plecat. Şi taci.
Taci, până nu e prea târziu.