Despre sintagma „Vreau”

Din capitolul “obsesii stilistice”, astazi discutam despre “Vreau”. “Vreau”-ul este din cale afara de enervant mai ales la inceputul unei propozitii/fraze. Nu admite discutie, nu are nuante si nu include posibilitatea unui erori. Este pur si dur. Si usor nepoliticos, dupa mine.

Citeam mai ieri despre o imprejurare formala in care se vor intalni experti (in comunicare, culmea) cu ucenici. Aproape invariabil, in astfel de contexte, exista macar un expert care are asteptari formulate astfel “Vreau sa vad/aud/citesc…”. Si primul lucru care imi vine in minte e un inginer agronom care vorbeste cu niste tractoristi spasiti. “Vreau sa nu ma beti. Porcilor.”

Ma deranjeaza “Vreau” pentru ca exclude de fapt comunicarea. Are tot atatea sanse sa starneasca un dialog cate are un grafitti obscen trantit pe un gard.