muzica inmormantare

Muzica pentru inmormantare (a mea)

Surorile Marx ne propun o leapsa care ne-a facut un mare bine. Alegerea unui playlist (Sau unei playlist? Cum se face acordul la barbarisme?) pentru inmormantarea personala. Ne-a facut, spuneam, un bine pentru ca ne-a pus sa scotocim prin memorie si inregistrari, prin discuri si hard-discuri. Nu-i usor sa alegi ce ti-ar placea sa asculti cand esti mort.

Divaghez un pic. As dori ca la inmormantarea mea sicriul sa fie flancat de patru halebardieri (pas solemn) purtand tunici cu blazonul familiei BTO (lucrez inca la el). Calea va fi deschisa de un clovn, clasic. In alaiul din spate vreau toate personajele din Otto e Mezzo. Asta pentru ca o sa privesc scena cu pricina band un Chianti cu Federico.

As mai dori sa consumati mult alcool si tutun imbunatatit si, da se poate, sa executati manisfestari ce ar putea fi usor luate drept orgiastice. Aici nu am un brief exact, o sa va rog sa improvizati.

Incepem cu muzica usoara si sentimentala, pentru atmosfera: Ne me quitte pas – Jacques Brel. 
Continuam cu ceva ce imi place mie (voi beti, nu aveti treaba): Variatiunile Goldberg, Johann Sebastian Bach, interpretarea lui Glenn Gloud.
Manifestarile despre care vorbeam mai sus sunt executate pe Ritt der Walküren (Act III of Die Walküre), Richard Wagner, dirijata de Wilhelm Furtwangler.