Recent a avut loc la New York conferința „Books in browsers” susținută de Internet Archive și O’Reilly Media. Subiectele s-au învârtit în jurul e-book-urilor, a diferitelor standarde, dar mai ales în jurul viitorului cărților.
Toți cei de acolo (invitați speciali pentru a schița o cale de viitor) au fost de acord că formatul actual al cărților trebuie să se adapteze noilor medii digitale. E-book-urile sunt în acest moment replici digitizate ale suratelor lor din edițiile tipărite. O duc mai bine, nu se mai lovesc de limitările unui sistem de distribuție greoi și sunt mai ușor de accesat. Au încă de luptat cu mentalitățile împământenite de sute de ani de lectură a unui conținut cuprins între două coperte de carton. Printre dificultățile de distribuție ale acestui conținut se mai numără și diferitele standarde și aplicații de citire.
Viitorul cărților este văzut în mod diferit de cei implicați în editarea și crearea lor și de cei care văd în internet modul unic de distribuție al informațiilor în viitor.
Dacă unii promovează cartea ca fiind un produs unic, al cărui conținut se află încastrat în anumite limite, ceilalți privesc cartea viitorului ca pe un produs viu, cu ramificații multiple în referințe din internet sau cu legături continue în social media. Cei din urmă privesc cartea ca pe un produs care se adnotează mereu și poate aduce mereu noi perspective asupra conținutului său.
În sprijinul celor din urmă vine și Pandamian unde puteți scrie un capitol, îl puteți posta pentru comentarii și după modificările necesare, îl puteți publica.
Personal, nu cred în dispariția cărților tipărite, însă cred că acestea vor deveni un lux, un răsfăț pentru nostalgicii mirosului de hârtie și cerneală. Cred în e-book-reader-e și mai cred că internetul va deveni un loc de distribuție al multor cărți de valoare. Site-uri precum Gluejar care luptă să găsească diferite modalități de distribuție gratuită a cărților vor mai apărea și vor avea succes dacă vor ști să co-intereseze autorii. Principiul lor de „crowdfunding” este inovator și poate fi aplicat cu succes și în cadrul altor domenii.
Dar un alt tip de conținut tinde să apară. Practic, în acest moment granița dintre scriitori și cititori tinde să se estompeze. Cititorii devin scriitori atât de ușor prin intermediul blogurilor, iar scriitorii devin cititori și își caută surse de informații printre gândurile și experiențele postate pe internet ale celorlalți. Acest amalgam de informație trecută prin perspectivele profund subiective și personale ale fiecăruia dă naștere unui nou tip de conținut, efemer și existent deocamdată doar online. Încercările publisherilor de a concentra diferite feed-uri de informație au demonstrat că se pot realiza reviste digitale de calitate (vezi Editions by AOL). Putem oare extrapola și spune că în viitor va exista și un model de carte bazat pe scriitura diferiților autori, uniți doar de un anumit subiect?