oasele își pierd puterea
articolele

Ce este osteoporoza? Simptome, tratament, sfaturi medicale

Osteoporoza (pierderea densității osoase) este o boală metabolică a scheletului în care oasele își pierd rezistența și devin poroase. Boala provoacă fracturi osoase, în special la nivelul antebrațului, al gâtului femurului (șold) sau al coloanei vertebrale.

Oasele par a fi structuri rigide, solide, care nu se schimbă aproape deloc. În realitate, atunci când organismul este sănătos, există o activitate constantă, mereu în echilibru între descompunerea și producerea de substanță osoasă. Dar dacă se descompune mai multă substanță osoasă decât se produce, rezultatul este o pierdere netă: așa începe osteoporoza.

Oasele își pierd din rezistență și sunt mai predispuse să se rupă. Corpurile vertebrale afectate se rup, provocând deformări permanente, cum ar fi „cocoașele bătrânului”, o formă de cifoză datorată exclusiv atrofiei osoase. O durere severă la nivelul coloanei vertebrale sau al sternului poate fi un semn de avertizare a atrofiei osoase, poate indica faptul că una sau mai multe vertebre sunt deja fracturate.

Osteoporoza poate fi tratată

Osteoporoza este diagnosticată în principal la femei – după menopauză – și, de asemenea, adesea la persoanele care au fost tratate cu cortizon timp de mulți ani. Organizația Mondială a Sănătății (OMS) a catalogat osteoporoza ca fiind una dintre primele zece boli ale lumii din zilele noastre.

Dar, în ciuda cifrelor uluitoare, osteoporoza poate fi tratată, de exemplu cu ajutorul unor aparate ortopedice pentru spate. Acestea îndreaptă coloana vertebrală și pot fi ușor de integrat în viața de zi cu zi, redând pacienților o parte din calitatea vieții lor.

tratament osteoporoză

Celulele fac o muncă grea

Oasele ne apar ca o substanță rigidă, fermă, care nu se schimbă aproape deloc după faza de creștere. Dar aparențele sunt înșelătoare. În realitate, substanța osoasă este în mod constant produsă și descompusă în corpul nostru. Celulele osoase lucrează în mod constant pentru a înlocui substanța consumată cu os nou. Hormonii, vitaminele și alte substanțe mesager din organism controlează aceste „programe de reabilitare„.

Formarea oaselor predomină până în jurul vârstei de 30 de ani. De atunci încolo, pierdem un mic procent în fiecare an. Lipsa hormonilor sexuali la femeile aflate la menopauză accelerează foarte mult acest colaps.

Semne și simptome ale osteoporozei

Există semne care ajută la stabilirea unui diagnostic precoce. Printre acestea se numără pierderea înălțimii odată cu înaintarea în vârstă. Uneori, oasele se fracturează chiar și fără o cauză aparentă. Acest lucru poate părea greu de imaginat la început, dar unii pacienți suferă fracturi costale pur și simplu din cauza tusei. Sau chiar și căzăturile mici pot provoca o fractură de șold sau de încheietură.

Un alt indicator al osteoporozei este așa-numita „cocoașă a văduvei” (spate rotunjit). Atunci când cineva începe să sufere de dureri continue la nivelul coloanei lombare și a spatelui, acesta poate fi un semn de osteoporoză. Prin urmare, este recomandabil să consultați un medic într-un stadiu incipient pentru a clarifica situație.

Factori de risc și cauze ale osteoporozei

boala osteoporozei

Osteoporoza primară: Aproximativ 95% din toate cazurile de atrofie osoasă se datorează osteoporozei primare. Osteoporoza de tip I afectează în principal femeile după menopauză. Prima fractură osoasă apare la opt până la zece ani de la ultima menstruație. Cele mai frecvent afectate sunt vertebrele lombare. Osteoporoza de tip II provoacă de obicei prima fractură osoasă după vârsta de 70 de ani. Afectează în principal femeile (două treimi).

Pe lângă faptul că afectează vertebrele, afectează și oasele lungi ale coapsei și brațului. Factorii de risc pentru apariția osteoporozei primare sunt predispoziția familială, starea hormonală (apariția târzie a primei menstruații și instalarea precoce a menopauzei) și anumite stiluri de viață (puțină mișcare, repaus la pat prelungit, o dietă săracă în calciu sau bogată în fosfați – cum ar fi fast-food, băuturi cola și mezeluri -, anumite toxine alimentare – cum ar fi alcoolul, cafeaua și țigările – și greutate scăzută).

Osteoporoza secundară: osteoporoza secundară este o consecință a anumitor boli sau un efect secundar al anumitor medicamente. Factorii de risc pentru osteoporoza secundară sunt medicamentele antiinflamatoare pentru astm sau reumatism (cortizon), dozele mari de hormoni tiroidieni, derivații cumarinici (Marcumar), tulburările cronice de nutriție, cum ar fi tulburările pancreatice, intestinale, hepatice sau renale, anumite tulburări hormonale, cum ar fi hipertiroidismul sau diabetul zaharat, și tumorile maligne.

Prevenirea osteoporozei – prin exerciții fizice și alimentație

Vestea bună este că există măsuri preventive pe care chiar și tinerii ar trebui să le urmeze pentru a contracara riscul de pierdere a oaselor. Cheia este dieta: consumați sau luați cel puțin 1.000 de miligrame de calciu în fiecare zi.

Sună ușor, dar ce alimente conțin de fapt calciu? Mineralul osos se găsește, printre altele, în produsele lactate și în pește. De asemenea, organismul nostru are nevoie de vitamina D pentru ca calciul să ajungă la oase. Organismul sintetizează singur această vitamină dacă pielea este expusă la lumina soarelui. Dar vitamina D poate fi administrată și sub formă de pastile.

În plus, exercițiile fizice sunt importante. Antrenamentul muscular moderat este foarte benefic pentru schelet. Și încă un sfat: dacă poate că sunteți deja bolnavă de osteoporoză, scăpați de toate lucrurile de care ați putea să vă împiedicați.

Tratamentul medicamentos – O componentă cheie a terapiei

Următoarele grupuri de medicamente sunt utilizate în tratamentul atrofiei osoase:

  • Calciul și vitamina D reprezintă baza pentru tratament și prevenire. Calciul este principala componentă a substanței minerale osoase. Vitamina D favorizează absorbția calciului din alimentație și încorporarea acestuia în oase și îmbunătățește funcția musculară.
  • Bifosfații inhibă funcția celulelor responsabile de dezintegrarea oaselor, încetinind și crescând astfel masa osoasă, ceea ce duce la o reducere semnificativă a riscului de fracturi vertebrale și ale membrelor.
  • Modulatorii selectivi ai receptorilor estrogenici (SERM): Cea mai frecventă cauză a osteoporozei la femei este deficitul de estrogen după menopauză. Atunci când estrogenul lipsește, distrugerea masei osoase începe să crească.
  • Calcitonina este un hormon produs de glanda tiroidă. Împiedică eliberarea de calciu și fosfați din masa osoasă. De asemenea, stimulează o creștere a depunerii ambelor substanțe în oase. Acționează în mod similar cu terapia hormonală cu estrogeni, motiv pentru care este adesea utilizat ca substitut atunci când terapia cu estrogeni nu este indicată. Se utilizează și la bărbați.
  • Analgezice: fracturile provoacă durere. Fracturile vertebrale, care apar cu o frecvență deosebită în cazul osteoporozei, limitează mobilitatea. Prin urmare, primul pas este tratarea durerii cu medicamente adecvate. Ortezele pentru spate ajută la terapia analgezică prin reducerea presiunii asupra vertebrelor afectate.
  • Fluorurile au fost folosite de mult timp în tratamentul osteoporozei. Acestea se concentrează în masa osoasă și cresc densitatea acesteia, mai intens în coloana vertebrală decât în alte oase. Tratamentul cu fluorură nu trebuie să dureze mai mult de trei ani.
vitamine pentru osteoporoză

Terapia prin mișcare – Exerciții fizice

Mișcarea este o parte importantă a tratamentului osteoporozei.

Atunci când o fractură vertebrală este deja prezentă, fizioterapia specifică și tratamentele fizice planificate în cooperare între fizioterapeut și medic sunt foarte utile pentru a întări mușchii și a restabili mobilitatea cât mai curând posibil. Medicamentele și o orteză pentru spate ameliorează durerea. Odată ce fractura s-a vindecat, trebuie continuată terapia prin mișcare. În special, trebuie antrenată puterea mușchilor spatelui. În plus față de exercițiile cu un fizioterapeut, există anumite tipuri de sport care sunt deosebit de potrivite pentru pacienții cu osteoporoză: drumeții sau mersul pe jos, schi fond, înot sau dans. Antrenamentul în aer liber este foarte eficient, deoarece, pe lângă antrenarea mușchilor prin exerciții fizice, stimulează și formarea vitaminei D în piele.

Author

Radu Niculăiță
Dr. Radu Niculăiță este absolvent al Universității de Medicină si Farmacie ”Carol Davila” București și de 5 ani specialist în Ortopedie și Traumatologie. Pasiunea pentru sport l-au determinat să adopte metodele și practicile cele mai moderne din domeniul Medicinii Regenerative, oferind pacienților posibilitatea unei recuperări rapide și prelungirea / menținerea articulațiilor sănătoase cât mai mult timp. A fost implicat în programe de cercetare pentru reconstrucția ligamentului încrucișat anterior folosind allogrefe și biomateriale, aplicații clinice ale chirurgiei asistate de computer în artroze, coordinator local al Spine Experts Group. Competenta in ecografie musculo-scheletala ii permite confirmarea rapida a unor diagnostice si efectuarea de proceduri ghidate ecografic.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.