Din pacate, nu am gasit pana acum o metoda care sa mearga cu siguranta pentru a separa benzidamina de sare. Totusi, m-am gandit la cateva metode, unele mai usor de pus in practica, altele nu, pe care le puteti citi mai jos:

– folosirea unui filtru ar putea sa functioneze, dar unu filtru confectionat de voi, din hartie, fara gauri. Filtrele de cafea au gauri prea mari si astfel devin inutile, dar un filtru fara gaura ar lasa substanta sa se scurga lent (dar sigur). Pentru asta amestecati continutul fiecarui plic (9,4g) cu 25ml apa si amestecati pana nu se mai vad granule, turnati incet in filtru si asteptati. Daca metoda are succes benzidamina va ramane pe filtru sub forma unei pulberi albe.

– neutralizarea sarii folosind un acid. Metoda poate sa fie una buna, dar va va supara stomacul. Acidul pe care l-am folosit eu a fost sucul de lamaie, destul de rudimentar. 300ml de suc de lamaie n-au fost de ajuns pentru a salva solutia in cazul a doua plicuri. A dat totusi un gust nou, mai acru si usor mai nesarat. Partea proasta e ca atat de mult suc de lamaie nu v-ar face prea bine la stomac.

– fierberea solutiei: aceeasi cantitate de 9,4g substanta + 25ml apa poate fi fiarta si folosit un sistem de 2 recipiente + un tub care sa capteze aburul, sa-l raceasca si sa-l condenseze pana ajunge in al doilea recipient. Stiu doar ca metoda ajuta la separarea sarii de apa insa nu am idee daca benzidamina ramane “lipita” de apa in acest proces si se poate transforma in gaz. Sansele sunt destul de mici, crearea sistemului este dificila asa ca nu va recomand decat daca vreti sa experimentati.

– aceeasi solutie se poate turna direct pe gat, pentru a evita contactul cu papilele gustative. Puteti folosi un tub subtire de cauciuc pe care sa-l inserati pana dupa limba. Metoda este buna pentru a scapa de gustul incredibil de oribil (heh). Insa vine cu dezavantaje: nu imi amintesc unde am citit, dar se pare ca o parte din solutia amestecata cu apa ar fi absorbita prin glanda tiroida, ajungand mai rapid la creier. Nu am vreo garantie ca este adevarat sau nu.

– pentru evitarea gustului ati putea folosi ceva asemanator cu capsulele de gel Ariel. Daca exista un plastic ce se dizolva in apa, ar trebui sa se dizolve si in sucul gastric. Conteaza doar ce fel de plastic este folosit. Metoda este una pe care n-as recomanda-o.

Alt sfat pe care vi-l dau: nu incercati sub nicio forma sa trageti pe nas asa ceva, ca sa nu amintesc si de alte moduri de administrare.